POPQ.ro psihologia ordinii, psihologia cuantica

Domnul Geoana, ca om politic, este o creatura (o creatie). A nevestei sale. Este, asadar, facut dupa chipul si asemanarea Doamnei Geoana. Deci cine stie cum arata la chip doamna Mihaela Geoana, stie si cum arata ca politician domnul Mircea Geoana. Culmea gandirii politice a lui Mircea Geoana o reprezinta scrisoarea adresata lui Emil Constantinescu in care il numea pe Ion Iliescu cancerul societatii romanesti. Raspunsul lui Ion Iliescu a venit pana la urma, desi s-a lasat mult asteptat: Prostanacul! Va curge mult timp de-acum incolo apa pe Dunare, pana cand poporul roman va afla care din cei doi a avut dreptate. E drept, insa, ca o vorba din batrani spune cam asa: din betie te trezesti, din prostie niciodata. In principiu s-ar putea discuta despre un usor avantaj Iliescu. Doar ca, din pacate, cancerul nu e ca betia... Asa ca, putem vorbi despre un meci egal intre cei doi (1-1) si despre un meci nul (0-0) daca-i privim pe cei doi din perspectiva istoriei.

Desi absolvent de cibernetica economica, Viorel Hrebenciuc nu a practicat niciodata profesia pentru care s-a pregatit in anii de facultate. Profesia adevarata a domnului Hrebenciuc s-a dovedit a fi, mai ales dupa 89 incoace, aceea de Sforar in teatrul de papusi si marionete reprezentat de un Partid (in) Special Demodat (PSD), reinventand, in felul acesta, pe un alt plan, rolul papusarului. Ca orice papusar, Viorel Hrebenciuc si-a pierdut adevarata identitate. Astazi, el nici nu mai stie cine este. Uneori se identifica cu guzganul rozaliu. Alteori cu unitatea de masura a coruptiei din Romania (hrebenciucul). Altii il numesc Ostap Bender, marele combinator. Altii pur si simplu Sforarul. Pentru toate aceste identitati domnul Hrebenciuc are acelasi zambet suspect de senin, pe care il are un clovn de circ atunci cand primeste sutul in fund; suspect prin faptul ca nu prevesteste nimic rau. Doar sarutul pe obrazul altuia, aplicat de domnul Hrebenciuc aminteste de Iuda... Insa chiar si Iuda ar spune negresit: Mi-e prietena minciuna, dar mai prieten Hrebenciuc...

Raporturile dintre domnul Adrian Nastase si politica sunt raporturile dintre un barbat si o femeie gonflabila. Oricat de mult se straduieste/travesteste, Bombonel, nu este capabil sa atinga satisfactia suprema. Oricat este de convins ca face tot ceea ce trebuie din punctul sau de vedere, femeia gonflabila nu simte nimic. Nu il simte pe domnul Adrian Nastase, indiferent de pozitia pe care o adopta: pozitia misionarului, pozitia capra sau alte pozitii mai tantrice... Uneori, disperat, domnul Adrian Nastase apleaza la cuvinte obscene (vino draga sa-mi numeri ouale sau draga mea, bondarul meu e in stare de erectie) in speranta ca doar, doar va reusi sa o excite si sa-i dea viata. Dar vorba unui frumos cantec folk: ce-i omorat, omorat ramane... E drept ca la domnul Nastase e greu sa stim ce anume e mort cu adevarat... Caci dupa zvonuri nu ne putem lua...

Va intra in istorie ca inventator al modelului trecerii de la socialism la socialism prin practici comuniste in institutii capitaliste. A reusit astfel sa imbogateasca o mana de (sa le zicem) oameni (toti din randul doi al nomenclaturii ceausiste) si sa pauperizeze restul populatiei, o masa imensa de saraci, mai numeroasa decat pe vremea dictaturii. Nu a inteles niciodata ce este reala democratie si nici care sunt resorturile economiei de piata, oferindu-se pe sine ca model de om sarac (vorba vine) dar cinstit! Candidaturile la presedintia Romaniei au beneficiat de o varietate de sloganuri menite sa ne faca o imagine despre omul Iliescu. De exemplu: Un om pentru linistea noastra! Deindata ce s-a vazut cu sacii in caruta, adica la Cotroceni, a adus minerii si...ne-a linistit!. Sau: Un om de care avem nevoie! Si iata-ne plini (mai mult chiar decat putem duce!) de nevoi... Singurul element capitalist notabil din peisajul domnului Iliescu ramane motricitatea sa fizica. Felul in care se misca atunci cand vorbeste la televizor, intr-un studio, lasa impresia ca trupul domniei sale este montat pe rulmenti; astfel domnul Ion Iliescu devine o reclama vie pentru intreprinderile romanesti de profil.

Marean Vanghelie este la fel de tare si de imbatator ca o esenta de rom. Este exact omul de care avea nevoie PSD-ul pentru a dobandi o imagine mai colorata, mai democratica. Farmecul sau consta in pocirea fara egal a limbii romane cu o dezinvoltura de care vechii activisti de partid nu erau in stare, chiar daca faceau eforturi serioase in acest sens. Daca acestia din urma au consacrat asa numita limba de lemn, Marean Vanghelie va consacra in istoria civilizatiei, o limba cu totul personala care ii va purta numele. Poate ca se va numi chiar limba lui Marean Vanghelie care este, sau poate limba de fier vechi sau limba de sticla (sticle, sticle, doamna, cumpar). In orice caz va fi limba Marilor Almanahe. Astazi Marean Vanghelie este atat de cool incat prin prestigiul sau incontestabil garanteaza electoratului pentru personalitati marcante de pe scena stiintifica romaneasca, in dorinta acestora din urma de a accede la putere, caci considera ei ca supa primordiala fara putin ciolan nu are niciun gust. Unul dintre acesti oameni de stiinta este doamna Ecaterina Andronescu, rectorul Universitatii Politehnice Bucuresti, acum ministru al educatiei. Probabil ca, avandu-l pe Marean in spate, doamna Ecaterina, supranumita Abramburica, in discursul sau electoral a promis poporului mai multe scoli, iar lui Marean mai multe clase...

In una dintre poeziile sale, George Toparceanu descrie, melancolic, visul unui cizmar de a ajunge imparat. Daca amintim doar faptul ca Nicolae Ceausescu a fost cizmar, atunci putem spune ca Toparceanu s-a dovedit profet, chiar daca cizmarul lui se visa a fi primul intr-un regat si necum intr-o republica socialista. Totusi, istoria literaturii romane dovedeste a avea mari lipsuri, pentru ca nu intalnim in nici un text referiri la visul vreunui cioban de a ajunge domnitor. Dintre toti ciobanii romani si aromani, doar lui Gigi Becali i-a incoltit in minte steaua fericirii, visand, in copilaria lui consumata printre oi, ca va ajunge insusi Mihai Viteazul. Cea mai mare realizare a lui Gigi Becali o reprezinta saltul incredibil in numai 3 luni din celula puscariei Rahova in biroul de europarlamentar de la Bruxelles. Doar timpul va putea dovedi efectele acestei naucitoare imixtiuni. Va avea puscaria de la Rahova un iz european? Sau in Parlamentul Europei va mirosi a puscarie? Acum Gigi vrea statuie... Ce nume va purta statuia in posteritate? Poate Mihai Gigi. Alias Becali Viteazul. Dar in loc de cal, Mihai Gigi alias Becali Viteazul va calari o oaie. De fapt, un berbec! Iar coarnele incovoiate ale berbecului vor tine loc de sabie... Indemnul lui de lupta pe vecie va fi cel mai scurt discurs dintre toate discursurile politice: be-he-he! Asta vrea sa insemne ce a inteles si Avram Iancu atunci cand a zis: No, hai! La care Gigi, daca ar fi trait atunci, ar fi raspuns cu siguranta: Unde, ma? Si iata cum Gigi, dupa ce a stat toata copilaria cu mainile in cacareze, are sansa de a sta in eternitate cu gainatul pe chelie...

Cel mai bogat om din istorie este considerat a fi (fost) John Davison Rockefeller, autorul celebrei maxime pot sa va dau socoteala pentru fiecare banut, dar nu ma intrebati cum am facut primul milion. Rockefeller, care a trait între anii 1839 si 1937, a revolutionat industria americana a petrolului. Este prototipul magnatului, asa cum e inteles astazi acest concept. A plecat dintr-o familie absolut obisnuita si a ajuns primul miliardar al Americii. Despre viata lui s-au scris sute de carti - o dovada a fascinatiei pe care a exercitat-o asupra oamenilor, in ciuda reputatiei sale de rechin nemilos in afaceri si a acuzelor ca si-ar fi strans averea prin mijloace nu prea ortodoxe. Asemanarea sa cu dl Dinu Patriciu, cel mai bogat om din istoria recenta a Romaniei, este izbitoare. Diferenta consta doar in faptul ca pe dl Dinu Patriciu (poreclit Dinu Paturica) nu trebuie sa-l intrebam cum a facut primele 2 miliarde de euro. In absenta acestei intrebari dl Patriciu este capabil, in mod cert este capabil sa dea socoteala si sa explice fiecare banut.

Dl Patriciu se considera capitalist si declara ca este mandru ca este capitalist in Romania. Ceea ce inseamna ca dl Patriciu, in imaginatia domniei sale, crede ca Romania este o tara capitalista. In consecinta, procedeaza ca atare. Iar acolo unde legile si constitutia nu au un continut tocmai capitalist, dl Patriciu actioneaza dupa propriile legi capitaliste (specifice capitalismului salbatic) , inlocuindu-le cu de la sine putere si (doar) pentru sine. Autorul unei carti (scrisa impreuna cu Horia Rusu, intre timp decedat) numita Capitalismul romanesc (pentru care dl Patriciu a fost acuzat de plagiat), conu Dinu promoveaza ca filozofie politica libertarianismul, o varianta radicala a liberalismului care sustine ca fiecare om are dreptul sa-si traiasca viata asa cum crede, atata timp cat respecta dreptul celorlalti de a face la fel. Singura problema, in ceea ce priveste punerea in practica de catre dl Patriciu a acestei teorii este ca domnia sa, in jocul de glezne pe care l-a practicat, abil, in economia romaneasca, a incurcat picioarele. In loc sa respecte dreptul celorlalti de a face la fel, le-a respectat stangul... Adversarul caruia dl Patriciu ii poarta o ura viscerala este dl Traian Basescu. In primul rand pentru ca, sub mandatul lui Traian Basescu, dl Patriciu a fost arestat pentru o noapte... A fost o arestare mai degraba simbolica. Dar incurcate sunt cararile timpului... Nimeni nu poate garanta ca, peste ani, acea noapte nu va face parte din filmul (vietii d-lui Patriciu)... Care film? Parca se numea: A fost candva hot! (Desigur este vorba despre cunoscutul film care l-a avut in rolul principal pe Alain Delon)